Povestea parfumului din perna

Azi mi-am dat seama ca sunt artistul trist a carui inima tu ai rupt in mii de bucatele, dar vreau sa te intreb ce ai gasit in ele?
Ce ai gasit daca nu dragoste cat sa umplii cerul cu stele?
Credeai c-o sa fac ca restul? Daca pleci credeai c-o sa inlocuiesc iubirea cu ura?

Am pentru tine o scurta poveste, una despre parfumul ce l-ai uitat pe perna mea.

Iubeste cel ce-si uita in perna parfumul si de se rataceste arata-i drumul, de cade tu sa-l ridici, e omul,ce crede in tine..


"S-a ridicat el de jos, nici praful n-a sters de pe el, te-a privit plapand, te-a intrebat..

- Tu colectionar de suflete, esti fericita acum?
- ...

Acompaniata de viori tremolo, ea a raspuns..

- Tu imblanzitor de ape, nici eu nu te-am uitat nicicum.

Acum el pe picior de plecare a lasat pe pragul ei o floare, o floare magica din servetel, care, dac-o sadeai se transforma-n scrisoare..

... Cand vei citi aceste randuri, printre liniste si ganduri, vei zarii un te iubesc, la loc de odihnioara c-un sarut de vei dorii, eu ma gasesc!"

Sfarsit de poveste

Acum poate asta-i doar conceptie etica, hedonism, poate tu negi dar legi de mine un cuvant al carui sens tu nu-l intelegi, poate docil, grandilocvent, poate precar.
Dar acel cuvant folosit de tine e " iubire "
Unii tanjesc dupa asta, unii fac abuz de asta, noi ne-o spunem doar cand nu suntem de fata, doi copii prosti, ce sa mai zic.. :))

Azi nu artistul trist ci nutritionistul gandurilor tale