Stiu ca pare imposibil, ca doar un copil poate sa creada asta, mai ales in ziua de azi in care intersanjabilitatea e la rang de arta si virtute.
Graba, fuga asta dupa diversitate, acumularea de experienta duce la societatea asta sociopata din care facem parte.
Uneori la trecerea in nefiinta a unor oameni dragi si apropiati noua, realizam anumite lucruri.
Adevaratii supereroi au trait langa noi. Imi amintesc cum El, tatal meu, n-am fost poate niciodata, nici pe departe cel mai bun sot, dar totusi a fost unicul si a iubit o unica persoana timp de o viata.
Imi amitnesc mama, Ea, cum l-a privit si cum l-a iubit si in ultimul moment si n-a incetat nici dupa.
Ei doi pentru mine sunt supereroi, nu s-au retras cand au dat de greu, nu s-au parasit, ci au cladit cu mana lor un camin si o familie, au muncit o viata pe branci, au trecut impreuna prin greu si cand unul s-a " stricat " celalat a avut grija sa-l " repare " .
Nimeni nu-i perfect, cu totii gresim, important e ca ne iertam, ne iubim si ramanem noi, ramanem acolo la final cand toti ceilalti sunt plecati!
Viata nu vine cu certificat de garantie, viata o traiesti asa cum simti tu, cum vrei tu, cum sti tu.
Important este sa-ti gasesti tu un loc al tau, un om al tau, impreuna sa impartiti fiecare moment fie el bun fie rau, caci fara esti si vei fi incomplet chair daca nu-ti dai seama de asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu