Maine..

Ma simt precum Saul, in drum spre Damasc, doar eu si eterna mea intrebare..
Oare am sa gasesc raspunsul intrebarilor mele la sfarsitul calatoriei?

Am cautat prin carti, de la poezie la roman, de la om la om, m-am adancit in ganduri contempland, m-am ratacit printre file de poveste..
Am incercat a colora corola de minuni a lumi, dar in schimb am strivit vise.

Omule, tu nebun ai fi in locul lor,
Oameni traiesc cu dor, in amintiri ce dor,
Noi am trait unul cu altul timp si vreme
Acum tu pleci si-mi spui la revedere?

Omule, cum poti inlocui iubire,
Cu ura si sa presari pe rana sare..?
Am trait ce doar un orb poate sa vada,
Acum tu pleci, desert lasi in livada?

Afara ploua de vreo doua zile neincetat, eu simt nevoia sa fac un popas..
Unul scurt, poate doar de un ceas, caci atat a fost nevoie sa se renunte la nemurire, muritor si-a dat viata pentru o ora de iubire..
Basmic nu? Uni traiesc fiecare clipa ca si cand ar fi ultima, iar altii si-ar da si ultima rasuflare pentru acest dar numit iubire.

Unde e iubirea asta iluzorie ca Maya?
Care ti-e scopul cand pornesti in fiecare dimineata la drum singur?
De ce ne ranim? De ce uitam sa ne iubim?
Cine suntem noi sa ne batem joc de acest dar ce l-am primit cu totii de la Dumnezeu?

De ce buzele tale au gust de rechin?

Sunt un vanzator de vise ambulant azi si-mi plimb taraba cu pocale fermecate pline ochi de vin pelin, pe fiecare strada, la fiecare colt unde exista cineva care are mare nevoie de motivatie.
Am sa ma opresc din drum la fiecare statie si am sa predic " iertarea ".
Poate maine ai sa cobori din tren si am sa te astept parol, peron regina la al meu tron. Atunci voi sti sigur ca nimic n-a fost in zadar.

Griji de tine, ba te pup de noapte buna.